Pe 22 mai 2026, Comisia Europeană a publicat un chestionar privind revizuirea legislației europene pentru produsele din tutun și nicotină. La prima vedere, pare un exercițiu normal de consultare publică. În realitate, așa cum arată partenerii noștri de la ETHRA, modul în care sunt formulate întrebările ridică o problemă serioasă: consumatorii, fumătorii și foștii fumători nu sunt invitați cu adevărat să explice realitatea, ci sunt împinși să aleagă între variante simplificate, incomplete și adesea înșelătoare.
Pentru ACPAN, această problemă este esențială. Vorbim despre o legislație care va afecta direct milioane de europeni care fumează, vapează sau folosesc alte produse cu nicotină. ETHRA estimează că aproximativ 100 de milioane de cetățeni adulți din Uniunea Europeană sunt fumători, vaperi sau utilizatori ai altor produse cu nicotină, în timp ce aproximativ 700.000 de persoane mor anual din cauza bolilor asociate fumatului. Cu alte cuvinte, nu discutăm despre o temă marginală, ci despre una dintre cele mai importante politici de sănătate publică din Europa.
Problema majoră a chestionarului este că tratează produsele din tutun și nicotină ca și cum ar fi toate la fel. Țigările combustibile, țigările electronice, produsele cu tutun încălzit, pliculețele cu nicotină sau alte produse fără ardere sunt puse adesea în aceeași categorie, deși diferențele de risc dintre ele sunt fundamentale. O politică publică serioasă trebuie să pornească de la realitate: arderea tutunului este principala cauză a bolilor asociate fumatului, iar produsele fără ardere nu trebuie reglementate ca și cum ar produce același nivel de risc.
Atunci când un chestionar întreabă generic dacă „măsurile împotriva tutunului și nicotinei sunt benefice pentru societate”, răspunsul corect nu poate fi un simplu „da” sau „nu”. Depinde despre ce măsură vorbim. Unele reguli pot fi utile: standarde clare de siguranță, controlul ingredientelor periculoase, protecția minorilor sau reguli împotriva produselor neconforme. Alte măsuri pot suna bine în teorie, dar pot produce efecte negative în practică: interzicerea aromelor, limite nerealiste de nicotină, ambalaje care nu mai permit diferențierea produselor sau restricții care împing consumatorii către piața neagră.
ETHRA subliniază corect că un chestionar serios ar trebui să ia în calcul consecințele neintenționate ale reglementării. Dacă produsele alternative devin mai greu accesibile, mai puțin atractive sau mai scumpe decât țigările, unii consumatori nu vor renunța la nicotină, ci se vor întoarce la fumat. Alții vor cumpăra produse de pe piața neagră, fără control, fără trasabilitate reală și fără protecție pentru consumator. În loc să reducă riscurile, o reglementare greșită poate să le amplifice.
O altă problemă este modul în care este tratat subiectul tinerilor. Protecția minorilor este importantă și trebuie susținută fără echivoc. Produsele cu nicotină nu sunt pentru copii. Dar politicile publice trebuie să fie construite pe date, nu pe panică. Dacă discuția despre tineri este folosită pentru a justifica interdicții generale care afectează adulții fumători, atunci pierdem din vedere problema principală: milioane de adulți continuă să fumeze, iar pentru ei trecerea la produse fără ardere poate însemna o reducere semnificativă a riscurilor.
Chestionarul ignoră și o întrebare esențială: ce s-ar fi întâmplat în lipsa produselor alternative? Unii tineri care experimentează cu produse fără ardere ar fi putut, în lipsa acestora, să înceapă direct cu țigările combustibile. Acest lucru nu înseamnă că utilizarea de nicotină în rândul tinerilor trebuie încurajată, ci că politicile trebuie analizate realist, cu toate scenariile pe masă. O legislație bună nu trebuie să sacrifice adulții fumători în numele unei abordări simbolice care nu rezolvă nici problema minorilor, nici problema fumatului.
La fel de grav este faptul că sondajul cere opinii pe teme care ar trebui tratate prin date. De exemplu, întrebările despre vârsta la care tinerii încep să folosească produse cu nicotină sau despre canalele prin care acestea ajung la ei nu ar trebui transformate într-un vot de percepție. Comisia Europeană ar trebui să folosească studii, date de piață, controale, rapoarte ale autorităților și cercetare serioasă, nu impresii agregate de la respondenți cu experiențe diferite și niveluri diferite de informare.
Un punct foarte important ridicat de ETHRA este lipsa întrebărilor despre percepția riscului. Dacă un respondent crede greșit că vapatul este la fel de periculos ca fumatul, va susține probabil aceleași restricții pentru ambele produse. Dar o astfel de percepție greșită poate duce la politici greșite. Reglementarea trebuie să informeze corect consumatorii, nu să mențină confuzia. Când adulții fumători nu înțeleg diferența dintre ardere și produsele fără ardere, mulți rămân la țigări. Iar aceasta este o problemă de sănătate publică.
De aceea, ACPAN susține o abordare bazată pe reducerea riscurilor: cu cât un produs are un risc mai mic comparativ cu fumatul, cu atât reglementarea trebuie să fie proporțională. Țigările combustibile trebuie să rămână în centrul politicilor de reducere a bolilor asociate fumatului. Produsele fără ardere trebuie controlate, dar nu sufocate. Aromele trebuie reglementate responsabil, nu interzise orbește. Magazinele specializate trebuie să rămână parte a soluției, pentru că aici consumatorii adulți primesc informații, recomandări și produse conforme. Iar comunicarea despre riscuri trebuie să fie sinceră, nu blocată de reguli care împiedică explicarea diferențelor reale dintre produse.
Revizuirea TPD poate fi o oportunitate. Poate construi un cadru european modern, proporțional, care protejează minorii, combate piața neagră, susține informarea corectă și ajută fumătorii adulți să se îndepărteze de combustie. Dar poate deveni și o greșeală istorică, dacă pornește de la ideea că toate produsele cu nicotină sunt la fel și că interdicțiile sunt automat politici de sănătate publică.
Consumatorii nu cer lipsa regulilor. Cer reguli corecte. Cer ca experiența lor să fie ascultată. Cer ca un fost fumător care a renunțat la țigări cu ajutorul vapatului să nu fie tratat ca o problemă, ci ca un exemplu de reducere a riscurilor. Cer ca legislația europeană să nu fie construită pentru a confirma concluzii deja stabilite, ci pentru a răspunde realității.
Europa are nevoie de o consultare reală, nu de un chestionar imposibil de completat pentru cei care înțeleg diferențele dintre produse. Iar vocea consumatorilor trebuie să fie în centrul acestei dezbateri, nu la marginea ei.
